Amorțeala bruscă pe o parte a feței, pierderea temporară a vederii, dificultatea de a găsi cuvintele sau dezechilibrul la mers sunt semnale de alarmă care pot indica o problemă gravă: atacul ischemic tranzitoriu, cunoscut și sub numele de AIT. Este o afecțiune înșelătoare care nu lasă sechele, dar care poate anunța un pericol iminent – accidentul vascular cerebral.

Ce este atacul ischemic tranzitoriu?

Atacul ischemic tranzitoriu este un episod neurologic brusc, cauzat de o întrerupere temporară a fluxului de sânge într-o zonă a creierului. Simptomele lui – amorțeală sau slăbiciune la nivelul feței ori membrelor, tulburări de vorbire, vedere încețoșată sau pierderea vederii la un ochi, tulburări de echilibru – mimează un accident vascular cerebral, dar se remit de la sine în mai puțin de 24 de ore. AIT nu este niciodată o „sperietură” fără consecințe: el semnalează o boală vasculară în desfășurare și un potențial risc foarte mare de AVC în orele și zilele următoare. În literatura de specialitate, o parte importantă din accidentele vasculare cerebrale este precedată de un AIT, iar riscul cumulat de AVC după un astfel de episod rămâne crescut inclusiv pe termen lung, ani la rând, dacă nu sunt corectați factorii cauzali și nu se instituie profilaxia secundară. Ghidurile majore insistă, așadar, că AIT trebuie tratat ca o urgență neurologică, cu traseu clar de evaluare rapidă și inițiere de tratament încă din prima prezentare medicală.

„AIT-ul nu este un simplu episod trecător, așa cum mulți pacienți cred. Este un semnal biologic că următorul pas poate fi un accident vascular cerebral sever. Este o urgență neurologică, chiar dacă simptomele dispar”, explică Dr. Dan Mitrea, medic neurolog.

Cum se manifestă AIT-ul?

Simptomele sunt aceleași ca în cazul unui AVC ischemic, însă durata lor este limitată. Pacientul poate resimți brusc slăbiciune sau amorțeală pe o parte a corpului, dificultate în a rosti cuvintele sau a le înțelege, vedere încețoșată sau dublă, pierderea vederii la un ochi, probleme de echilibru sau coordonare, amețeli intense sau dificultăți de mers. În anumite cazuri, apar doar simptome subtile, precum o senzație de amorțeală trecătoare la nivelul feței sau a mâinii, ceea ce face ca episodul să fie trecut cu vederea.

Cât de mare este riscul „după”?

Riscul de AVC după un AIT este concentrat în mod periculos în primele 48 de ore, rămâne semnificativ la 7–30 de zile și persistă la 90 de zile. Pe orizont lung, analize recente sugerează că unul din cinci pacienți poate suferi un nou eveniment ischemic în decurs de un deceniu.

De ce este dificil de diagnosticat?

AIT-ul are un caracter înșelător, pentru că nu lasă urme vizibile pe investigațiile imagistice standard. Dacă pacientul ajunge la spital după ce simptomele au dispărut, examenul neurologic poate fi normal. De aceea, descrierea exactă a episodului este crucială. Neurologii recomandă pacienților să rețină momentul apariției simptomelor, durata lor și felul în care s-au manifestat. Aceste detalii pot face diferența între un diagnostic pus corect și unul ratat.

În completarea anamnezei, medicul poate solicita investigații suplimentare. Rezonanța magnetică cerebrală este cea mai sensibilă metodă pentru a depista eventuale mici leziuni ischemice. Ecografia Doppler de carotidă poate arăta dacă există îngustări ale arterelor care duc sângele la creier. Electrocardiograma și monitorizarea ritmului cardiac pot identifica tulburări precum fibrilația atrială, o cauză frecventă a cheagurilor embolice. Analizele de sânge completează tabloul, verificând nivelul colesterolului, glicemiei și markerii inflamatori.

„Paradoxul AIT-ului este că simptomele dispar și pacientul se simte bine exact atunci când ar trebui să fie cel mai îngrijorat. Dacă nu se face o evaluare neurologică imediată, șansa de a preveni un AVC scade”, subliniază dr. Dan Mitrea.

Factorii de risc pentru apariția AIT

AIT nu apare întâmplător. În cele mai multe cazuri, se dezvoltă pe fondul unor factori de risc vasculari cunoscuți. Hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, dislipidemia, fumatul, sedentarismul și obezitatea sunt printre cele mai importante cauze. Vârsta peste 55 de ani, antecedentele de boli cardiovasculare sau un istoric familial de AVC cresc riscul.

Un rol major îl joacă fibrilația atrială, o aritmie cardiacă frecventă, în care sângele stagnează în atrii și formează cheaguri. Aceste cheaguri pot ajunge în circulația cerebrală și pot produce blocaje tranzitorii sau definitive.

Cum poate fi prevenit un accident vascular cerebral după un AIT?

Prevenția secundară, adică după ce pacientul a avut deja un episod de AIT, este esențială. Tratamentul instituit imediat reduce considerabil riscul unui AVC major. Controlul tensiunii arteriale, al glicemiei și al colesterolului prin medicație adecvată și schimbarea stilului de viață sunt la fel de importante.

Pe lângă tratament, modificările de comportament au un impact puternic. Renunțarea la fumat, reducerea consumului de alcool, adoptarea unei diete echilibrate, bogate în legume, fructe, pește și cereale integrale, precum și activitatea fizică regulată sunt recomandările de bază. Chiar și o plimbare zilnică de 30 de minute poate contribui la scăderea riscului vascular.