Nevrita optică este o afecțiune neuro-oftalmologică importantă, care apare atunci când nervul optic — „firul” care transmite informațiile de la ochi către creier — se inflamează. Din cauza acestei inflamații, transmiterea semnalele vizuale este perturbată, iar vederea devine încețoșată sau neclară. De multe ori, nevrita optică este însoțită de durere atunci când ochiul se mișcă și de o percepție modificată a culorilor, mai ales a roșului, care pare mai șterse. De obicei, este afectat un singur ochi, însă uneori pot fi implicați ambii.

Evoluția bolii urmează, de regulă, un tipar: vederea se înrăutățește treptat în câteva ore sau zile, apoi se stabilizează, iar după câteva săptămâni sau luni începe să se îmbunătățească. Este important de știut că vederea rămâne încețoșată pe toată durata episodului și că, de obicei, problema nu este precedată de alte afecțiuni ale ochilor.

Cea mai frecventă cauză a nevritei optice este o reacție autoimună. Asta înseamnă că sistemul imunitar al organismului, care în mod normal ne protejează de infecții, atacă din greșeală propriile structuri — în acest caz, mielina nervului optic. Mielina este un strat protector care învelește fibrele nervoase și ajută la transmiterea rapidă a informației prin nervi. Atunci când apare inflamația nervului optic, comunicarea semnalelor electrice dintre ochi și creier este perturbată.

Nevrita optică poate apărea izolată — fără o altă boală identificabilă, în cadrul unei boli inflamatorii ale sistemului nervos: cel mai frecvent scleroza multiplă, dar și în neuromielita optică sau sindromul MOG-AD, ca fenomen post-infecțios, după o infecție virală (gripă, rujeolă, varicelă, COVID-19), într-un context de autoimunitate generală (lupus, sarcoidoză, vasculite) sau, mai rar la adulți, printr-o cauză infecțioasă directă (virusul herpetic, virusul varicelo-zosterian, citomegalovirus, tuberculoză, virusul imunodeficientei umane, sifilis, borrelia).

„Uneori, nevrita optică nu se limitează strict la o afecțiune neuro-oftalmologică, ci poate fi parte a unei probleme neurologice mai ample. Poate fi, și adesea este, prima manifestare a sclerozei multiplă. Diagnosticarea precoce acestei boli poate schimba complet perspectivele și prognosticul pacientului”, explică Dr. Dan Buzoianu, medic primar neurolog în cadrul clincii Neuroaxis.

Femeile, cele mai afectate de nevrită optică

Nevrita optică apare cel mai des la adulți tineri, între 20 și 45 de ani, și este de două-trei ori mai frecventă la femei față de bărbați. De asemenea, expunerea la infecții virale sau bacteriene, perioadele de epuizare, deficiența vitaminei D și fumatul pot crește riscul de apariție.

Persoanele afectate spun adesea că „văd în ceață” sau „printr-un geam aburit”, că „au o pată sau o umbră în mijlocul vederii” sau că „li se întunecă vederea”. În cazurile mai grave, vederea se poate reduce atât de mult încât persoana distinge doar lumina sau mișcările grosiere ale obiectelor.

“O formă de evoluție tipică este durerea globului ocular provocată de mișcarea lui, urmată, în câteva ore sau zile, de pierderea parțială a vederii. Mulți pacienți amână vizita la medic, crezând că este o simplă oboseală oculară; însă timpul este esențial – cu cât tratamentul se începe mai devreme, cu atât șansele de recuperare sunt mai mari”, subliniază Dr. Dan Buzoianu, medic primar neurolog.

Cum se pune diagnosticul

Diagnosticul corect se stabilește printr-o colaborare între oftalmolog și neurolog. În evaluarea nevritei optice, discuția cu pacientul este extrem de importantă – informațiile anamnestice sunt adesea suficiente pentru a ridica suspiciunea bolii.

Primul care trebuie consultat este medicul oftalmolog, unde urmează o evaluare a acuității vizuale și a fundului de ochi, uneori alte teste mai specifice precum testarea culorilor, măsurarea câmpului vizual sau tomografia nervului optic (OCT). Apoi, revine în datoria medicului neurolog să stabilească dacă inflamația este izolată nervului optic sau face parte dintr-o afectare mai largă a sistemului nervos central.

“IRM-ul cerebral cu substanță de contrast reprezintă investigația cea mai importantă pentru neurolog. Pe de-o parte, ajută la diagnosticarea nevritei optice: uneori poate arăta inflamația nervului sau a structurilor din jur – tiparul radiologic de inflamație poate oferi indicii asupra cauzei ei. Pe de altă parte, imagistica ne arată dacă există și alte leziuni cerebrale, vechi sau noi, care ar putea sugera inflamație cerebrală – altfel spus, dacă nevrita optică este un fenomen izolat sau face parte dintr-o boală neurologică mai amplă.”, adaugă medicul neurolog Dan Buzoianu.

Cum tratăm nevrita optică

Terapia are ca scop reducerea inflamației și, astfel, accelerarea recuperării vizuale. Tratamentul standard constă în administrarea intravenoasă de corticosteroizi (metilprednisolon), de obicei sub formă de puls-terapie timp de câteva zile, urmată uneori de tratament oral. În cazurile severe, când vederea nu se ameliorează dup ă steroizi, se poate recurge la tratament cu imunoglobuline sau schimb plasmatic.

Dacă nevrita optică este asociată scleroze multiple sau neuromielitei optice, după episodul acut trebuie luate în considerare terapii imunomodulatoare sau imunosupresoare, care vizează mecanismul autoimun.

De asemenea, suplimentarea vitaminei D, renunțarea la fumat și adoptarea unui stil de viață echilibrat pot reduce riscul recidivelor. Recidiva poate apărea la același ochi sau la ochiul contralateral.

Riscul de recidivă depinde de cauza nevritei optice:

• Formele izolate au un risc mai mic de recividvă – aproximativ 5–10% în următorii ani.
• Formele asociate sclerozei multiple / altor boli demielinizante au un risc mai mare de recidivă – până la 30–50% în următorii ani.

Riscul acesta este mai mare în primii cinci ani după primul episod, motiv pentru care urmărirea neurologică periodică este esențială.