Orice situație care vă face să vă simțiți copleșit, speriat sau neajutorat poate duce la o traumă, chiar dacă nu implică o amenințare la adresa vieții sau vătămări fizice. Traumele emoționale pot fi cauzate de un eveniment unic, cum ar fi un accident sau un atac violent sau un stres continuu, necruțător, cum ar fi violența domestică sau lupta cu o boală care pune viața în pericol. Cauzele frecvent ignorate ale traumei includ ruperea unei relații semnificative, moartea subită a unei persoane dragi sau o experiență umilitoare.

 

Când ne simțim stresați sau amenințați, sistemul de alarmă al creierului se pornește, închizând parțial mintea conștientă, în timp ce pregătește corpul să lupte, să alerge sau să înghețe. Este un răspuns automat asupra căruia nu avem control. Glandele noastre suprarenale eliberează adrenalină, accelerându-ne ritmul cardiac și crescând tensiunea arterială pentru a împinge sângele în mușchii noștri pentru o acțiune rapidă. În momentul în care devenim pe deplin conștienți de mediul înconjurător și situația noastră, corpul nostru poate fi deja în mișcare. Dacă reușim să scăpăm de pericol, hormonii de stres se reduc, corpul revine la echilibrul său natural și încet ne întoarcem la normal.

 

Stresul prelungit poate deteriora o parte a creierului nostru care adăpostește emoțiile și memoria (hipocampul). Studiile au arătat că este des întâlnită situația în care creierul poate continua să trimită semnale de stres organismului pentru a scăpa de o amenințare mult timp după ce trauma s-a încheiat. Ca rezultat, corpul dumneavoastră poate deveni sensibilizat și hipervigilent chiar dacă nu vă gândiți în mod conștient la evenimentul traumatizant.

 

 

Procesele musculo-scheletice care sunt inițiate în timpul răspunsului de luptă sau de fugă pot fi agitate și exacerbate până la punctul de durere fizică atunci când răspunsul nostru la stres rămâne blocat pentru perioade lungi de timp. Umerii rotunjiți pe care îi adoptați când sunteți pe cale să aruncați un pumn pot duce la dureri de gât și umăr dacă modul dvs. de stres este blocat. Strângerea mușchilor din spatele picioarelor și feselor, în pregătirea pentru a fugi, poate duce la dureri de genunchi, șold și spate, dacă acești mușchi se declanșează continuu ca răspuns la o reamintire subconștientă a unei traume.