Header site

Ticurile nervoase: simptome, cauze, tratamente

Foto

Ce sunt ticurile nervoase

Ticurile sunt mișcări sau vocalizări involuntare, repetitive, care sunt bruște și rapide. Ele sunt de obicei caracterizate de acțiuni sau sunete scurte, repetitive și stereotipe. 

Ce tipuri de ticuri nervoase există

Ticurile pot fi clasificate în două tipuri principale:

  • Ticurile motorii: Ticurile motorii implică mișcări involuntare ale corpului. Exemplele de ticuri motorii includ clipirea ochilor, grimase faciale, smucirea capului, ridicarea din umeri sau mișcări repetitive ale corpului.
  • Ticuri vocale sau fonice: Ticurile vocale sau fonice implică sunete sau vocalizări involuntare. Acestea pot varia de la sunete simple, cum ar fi curățarea gâtului, adulmecarea sau mormăitul, până la vocalizări mai complexe, cum ar fi cuvinte, fraze sau chiar limbaj neadecvat din punct de vedere social sau ofensator.

Când apar ticurile?

Ticurile sunt cel mai frecvent asociate cu o afecțiune neurologică numită sindrom Tourette, dar pot apărea și în alte afecțiuni, cum ar fi tulburarea de tic cronică sau tulburarea de tic tranzitorie. Ticurile apar adesea în copilărie sau adolescență, iar severitatea lor poate varia în timp. Ele pot fi exacerbate de stres, anxietate, oboseală sau entuziasm, dar uneori pot apărea fără un declanșator identificabil.

Este important de reținut că ticurile nu sunt de obicei sub control conștient, iar persoanele cu ticuri experimentează adesea un sentiment de impuls sau tensiune premonitorie înainte de apariția ticului. Deși ticurile pot fi perturbatoare și pot interfera cu funcționarea zilnică, ele sunt în general benigne și nu dăunează sănătății fizice a unei persoane.

Evoluția ticurilor în timp poate varia de la persoană la persoană. Iată câteva modele și observații generale cu privire la progresia ticurilor:

Debut în copilărie: Ticurile apar adesea în timpul copilăriei, de obicei între 5 și 7 ani. Prezentarea inițială a ticului este de obicei ușoară, ticurile apar rar sau intermitent.

Severitate maximă: Ticurile tind să atingă severitatea maximă la sfârșitul copilăriei sau la începutul adolescenței, în jurul vârstelor de 10 până la 12 ani. În această perioadă, ticurile pot deveni mai frecvente, intense și variate în natură.

Curs natural: În multe cazuri, ticurile se pot îmbunătăți sau scădea în intensitate și frecvență în timpul adolescenței târzii și la începutul vârstei adulte. Unii indivizi pot experimenta o reducere semnificativă a simptomelor de ticuri, în timp ce alții pot continua să aibă ticuri care persistă până la vârsta adultă.

Ticurile ca adult: ticurile pot persista până la vârsta adultă, deși adesea devin mai puțin proeminente și perturbatoare în comparație cu severitatea maximă experimentată în copilărie sau adolescență. În unele cazuri, ticurile pot chiar să dispară complet.

Condiții concomitente: este important de reținut că ticurile pot apărea alături de alte afecțiuni, cum ar fi tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD), tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC), tulburările de anxietate sau dificultățile de învățare. Prezența acestor condiții concomitente poate influența evoluția generală și gestionarea ticurilor.

De menționat că nu toți indivizii cu ticuri urmează aceeași traiectorie. Evoluția ticurilor poate fi influențată de diverși factori, inclusiv genetica, factorii de mediu, nivelul de stres și diferențele individuale în prezentarea tulburărilor de ticuri.

Există tratament pentru ticurile nervoase?

Dacă ticurile influențează semnificativ viața de zi cu zi sau provoacă suferință, se recomandă să solicitați o evaluare medicală și să consultați un profesionist din domeniul sănătății, cum ar fi un neurolog sau un psihiatru, care este specializat în tulburări de ticuri. Opțiunile de tratament pot include terapii comportamentale, medicamente sau o combinație a ambelor, în funcție de severitatea și impactul ticurilor asupra bunăstării unei persoane.

Dacă ticurile provoacă suferință semnificativă, interferează cu funcționarea zilnică sau sunt însoțite de alte simptome problematice, este recomandabil să solicitați o evaluare medicală și să consultați un profesionist din domeniul sănătății specializat în tulburări de ticuri. Ele pot oferi îndrumări adecvate, monitorizare și opțiuni potențiale de tratament pentru a răspunde nevoilor specifice ale individului.

Sunt băieții predispuși la ticuri nervoase mai mult decât fetele?

Da, ticurile, în special cele asociate cu sindromul Tourette, sunt mai frecvent întâlnite la băieți decât la fete. Raportul bărbați-femei pentru sindromul Tourette este estimat la aproximativ 3 până la 4 bărbați pentru fiecare femeie afectată. Această diferență de gen este mai pronunțată în cazurile de tulburări de tic mai severe.

Cu toate acestea, este important de reținut că nu toate tulburările de ticuri prezintă o diferență semnificativă de gen. Alte forme de tulburări de tic, cum ar fi tulburarea de tic cronică sau tulburarea de tic tranzitorie, pot să nu prezinte o diferențiere puternică de gen și pot afecta atât băieții cât și fetele în mod egal.

Motivele disparității de gen în tulburările de ticuri nervoase nu sunt pe deplin înțelese. Se crede că ar fi vorba despre o combinație de factori genetici, hormonali și de mediu, care pot contribui semnificativ. Cercetătorii continuă să investigheze mecanismele de bază pentru a obține o mai bună înțelegere a aspectelor legate de gen ale tulburărilor de tic.

Indiferent de sex, dacă ticurile provoacă suferință semnificativă sau afectare în viața de zi cu zi, se recomandă să solicitați evaluare și îndrumare de la un medici  cu experiență în tulburările de tic. Aceștia pot oferi opțiuni adecvate de diagnostic, asistență și tratament, adaptate nevoilor individului.

Din aceeași categorie:​

Cele mai recente articole: