Header site

Relația dulce-amăruie a creierului cu zahărul: O privire asupra motivațiilor intrinsece

De la zaharurile rafinate din dulciuri la zaharurile naturale din miere sau fructe, zahărul vine sub multe forme și este prezent peste tot. Deși corpul nostru are nevoie de zahăr (mai precis glucoză) pentru a funcționa, este important să ne gândim de două ori înainte de a ne satisface pofta de dulce. Conform Dr. Nicole Avena, un neurocercetător specializat în nutriție și dependență, consumul excesiv de zahăr poate afecta negativ creierul.

Înțelegerea răspunsului creierului la zahăr

Când bei o băutură carbogazoasă, iei o mușcătură din ciocolata preferată sau consumi orice altceva dulce, receptorii de gust de pe limbă sunt activați. Aceasta trimite un semnal către o regiune a creierului responsabilă pentru procesarea informațiilor senzoriale. Stimulul declanșează, de asemenea, sistemul de recompensă al creierului.

După cum sugerează și numele, răspunsul de recompensă este activat ca răspuns la stimuli precum sexul, mâncarea sau substanțele adictive. Când consumi zahăr, dopamina — un neurotransmițător care influențează stimulentele plăcerii — este eliberată pentru a stimula comportamentul, răspunzând întrebării „Ar trebui să fac asta din nou?”.

Unii cercetători cred că eliberarea dopaminei, cunoscută și sub numele de „hormonul plăcerii”, ca răspuns la gustul dulce este o adaptare evolutivă. Căutarea alimentelor bogate în energie a prevenit înfometarea și a ajutat strămoșii noștri să-și îndeplinească nevoile energetice într-o perioadă în care zahărul era rar.

Dr. Avena subliniază că influența zahărului asupra sistemului de recompensă al creierului diferă de alte alimente. De obicei, dopamina este eliberată doar în răspunsul la alimente noi (adică, gustarea unui aliment pentru prima dată). Aceasta te ajută să acorzi atenție unei diete variate. Răspunsul dopaminei dispare data viitoare când guști „noul” aliment. Cu toate acestea, răspunsul este diferit când este implicat zahărul.

Dopamina este eliberată de fiecare dată când mănânci zahăr, nu doar prima dată. Ca rezultat, să poftești în continuare mai mult zahăr, deoarece simți recompensa cu fiecare bucată de desert și fiecare înghițitură de suc.

Coincidența, acest răspuns al dopaminei este similar cu ceea ce se întâmplă în creierul tău când iei droguri adictive.

Atracția necruțătoare către zahăr, datorită modului în care afectează creierul, explică de ce oamenii devin dependenți de dulciuri și alimente zaharoase. Deși această trăsătură le-a oferit strămoșilor noștri un avantaj evolutiv, zahărul nu este rar astăzi. Este disponibil cu ușurință în multe alimente — de la surse evidente precum bomboanele la cele mai puțin evidente precum untul de arahide și sosurile. Și având în vedere configurarea mentală pentru a recompensa consumul de zahăr, disponibilitatea zahărului poate duce la un consum excesiv.

Ce se întâmplă când mănânci prea mult zahăr?

Conform Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), aportul nostru zilnic total de zaharuri adăugate nu ar trebui să depășească 10 lingurițe. Totuși, statisticile estimează că americanii consumă în medie aproximativ 19 lingurițe. Aceasta ridică întrebarea: „Cum afectează consumul excesiv de zahăr creierul?”

Consumul excesiv poate altera sistemul de recompensă al creierului și poate crea toleranță, astfel încât este nevoie de cantități mai mari de o substanță pentru a atinge același nivel de recompensă. Ca rezultat, consumul excesiv de zahăr a fost legat de o formă de dependență. Un studiu publicat în PloS One a sugerat chiar că recompensa din dulceața intensă a dietelor bogate în zahăr poate depăși cea a cocainei. Cercetătorii au concluzionat că stimularea de la prea mult zahăr „ar genera un semnal de recompensă supranormal în creier, cu potențialul de a suprascrie mecanismele de autocontrol și, astfel, de a duce la dependență”.

Cercetările indică, de asemenea, o relație puternică între consumul ridicat de zahăr și un risc crescut de probleme de sănătate mintală și perturbări ale funcției memoriei. Conform unui studiu publicat în New England Journal of Medicine, prea mult zahăr poate provoca inflamație, care este legată de afecțiuni neurodegenerative precum Alzheimer și demența. Cercetările suplimentare sugerează că, consumul unei diete bogate în zaharuri adăugate împiedică producerea factorului neurotrofic derivat din creier (BDNF). BDNF este o substanță chimică cerebrală care joacă un rol important în învățare și formarea de noi amintiri.

 Zahărul și funcția cognitivă

Relația dintre aportul de zahăr și funcția cognitivă a fost subiectul unor cercetări extinse. Studiile au explorat cum zahărul, un component major al dietei, influențează comportamentul și performanța mentală. Consensul din dovezile științifice indică faptul că, deși zahărul joacă un rol în procesele cognitive, impactul său variază în funcție de mai mulți factori, inclusiv vârsta, tipul de zahăr și tiparele generale alimentare.

Glucoza, un zahăr simplu, are un rol clar în potențarea procesării memoriei. Acest lucru sugerează că aportul de glucoză poate îmbunătăți anumite aspecte ale funcției cognitive, în special memoria. Cu toate acestea, relevanța clinică a acestui rol și mecanismele subiacente necesită clarificări suplimentare.

Efectul zahărului asupra ritmurilor circadiene și cogniției

Tiparele alimentare, inclusiv cele bogate în zahăr, pot influența ritmurile circadiene și, în consecință, pot afecta funcțiile cognitive. Dietele bogate în grăsimi și zahăr s-a dovedit că alterează distribuția circadiană a meselor în modelele animale, afectând negativ cogniția și aspectele motivaționale ale comportamentului. Aceste efecte sunt diminuate atunci când animalele respectă un tipar temporal standard de alimentație, subliniind interacțiunea dintre dietă, ritmuri circadiene și sănătatea cognitivă.

Legătura dintre zahăr și tulburările de dispoziție

Consumul de zahăr a fost legat de probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia, anxietatea și schimbările de dispoziție. Relația dintre consumul de zahăr și tulburările de dispoziție, inclusiv depresia și anxietatea, a fost subiectul unui interes crescut în cercetările științifice recente. Studiile au explorat cum tiparele alimentare, în special cele bogate în zahăr, influențează rezultatele sănătății mintale.

Dependența de zahăr

Dependența de zahăr este un fenomen real cu paralele substanțiale în ceea ce privește neurochimia și comportamentul creierului cu dependența de droguri. Dezvoltarea poftei și a dependenței de zahăr este influențată de căile neurologice, factorii genetici și sistemul natural de opioide al corpului. Înțelegerea mecanismelor dependenței de zahăr este crucială pentru abordarea problemelor de sănătate legate de aceasta, inclusiv obezitatea și tulburările alimentare.

Căile neurologice implicate în dependența de zahăr sunt similare cu cele din dependența de droguri, implicând receptori neurali, neurotransmițători și regiuni hedonic în creier. Eliberarea de endorfine și dopamină, declanșată de alimente sau băuturi bogate în zahăr, reflectă efectele unor droguri de abuz. Această suprapunere între căile neurobiologice ale dependenței de droguri și zahăr indică o bază comună în chimia creierului și comportament.

Poftele și dependența de zahăr se dezvoltă printr-o interacțiune complexă de factori neurologici și psihologici. Răspunsul plăcut la zahăr, mediat de sistemul de recompensă al creierului, poate duce la un ciclu de pofte și dependență. În plus, există dovezi ale sensibilizării încrucișate între dependența de zahăr și cea de narcotice la unii indivizi, sugerând o vulnerabilitate comună la comportamente adictive.

Factori genetici în dependența de zahăr

Cercetările au identificat markeri genetici specifici care pot sta la baza preferinței pentru dulciuri la indivizii dependenți de alcool și droguri, precum și la copiii biologici ai alcoolicilor paternali. Markeri genetici comuni au fost găsiți între dependența de alcool, bulimie și obezitate, cum ar fi gena alelei A1 și gena receptorului de dopamină 2. Aceasta indică o predispoziție genetică la dependența de zahăr în anumite populații.

Zahărul, deși necesar în cantități moderate pentru funcționarea creierului, poate avea efecte negative semnificative asupra sănătății noastre mentale și fizice atunci când este consumat în exces. Prin conștientizarea modului în care zahărul afectează creierul și comportamentul nostru, putem lua decizii mai informate și putem adopta obiceiuri alimentare mai sănătoase pentru a ne menține sănătatea generală și bunăstarea.

https://www.wtamu.edu/~cbaird/sq/2015/08/17/why-do-humans-crave-sugary-foods-shouldnt-evolution-lead-us-to-crave-healthy-foods/

https://www.cdc.gov/nutrition/data-statistics/added-sugars.html

https://academic.oup.com/nutritionreviews/article/73/5/296/1862679

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0149763407000589?via%3Dihub

https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0000698

https://www.nature.com/articles/s41598-017-05649-7

https://www.nature.com/articles/s41398-021-01309-7

https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMoa1215740

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0306452202001239

https://www.pnas.org/doi/full/10.1073/pnas.172399499

https://dx.doi.org/10.1093/ajcn/62.1.242S

https://dx.doi.org/10.2174/1381612826666200310145006

https://dx.doi.org/10.3389/fnut.2023.1176213

https://dx.doi.org/10.1080/1028415X.2018.1493808

https://dx.doi.org/10.1136/bjsports-2017-097971

https://dx.doi.org/10.1080/02791072.2010.10400687

 

Din aceeași categorie:​

Cele mai recente articole: