În premieră în România, site-ul Aliat Sănătate a primit acordul de a prelua articolele realizate de Dana Ullman, MPH și Homeopathic Educational Services. Dana Ullman este unul dintre cei mai importanți susținători ai homeopatiei din America și autorul a 10 cărți despre medicina homeopatică, dintre care una este câștigătoarea premiului „Cartea Anului” în 1985 de la Medical Self-Care (revista). Aceste cărți au fost publicate în 15 limbi diferite, inclusiv germană, olandeză, britanică, maghiară, spaniolă, portugheză, chineză, estonă, poloneză, rusă, australiană, cehoslovacă, franceză și suedeză.  Mai multe info despre autor aici.

Citește aici prima parte: Introducere în homeopatie cu Dana Ullman

Citește aici a doua parte: Înțelepciunea simptomelor — ideea de bază a fiziologiei și homeopatiei moderne – Dana Ullman 

Citește aici a treia parte: Medicamente care respectă înțelepciunea corpului – Dana Ullman

Citește aici a patra parte: Cum stabilim ce poate vindeca un medicament homeopat – Dana Ullman

Citește aici a cincea parte: Medicina homeopatica: nano-doze, rezultate puternice – Dana Ullman

Citește aici a șasea parte: Principiul și puterea rezonanței în homeopatie – Dana Ullman

Înainte de a discuta recentele studii clinice bine controlate și dublu-orb, este important să facem referire la istoricul homeopatiei, pentru a oferi dovezi suplimentare referitor la eficacitatea clinică a nanofarmacologiei homeopatice.

Homeopatia a dezvoltat pentru prima dată o popularitate semnificativă în Europa și Statele Unite, în primul rând datorită succeselor uluitoare pe care le-a avut în tratarea persoanelor care sufereau de diferitele epidemii de boli infecțioase din secolul al XIX-lea. Rata mortalității în spitalele homeopatice din cauza holerei, scarlatinei, tifoidei, febrei galbene, pneumoniei și altor boli, a fost de obicei de la jumătate până la chiar o optime din rata mortalității prezentă în spitalele medicale convenționale (Bradford, 1900; Coulter, 1973). 

Rezultate similare bune au fost observate și în instituțiile psihice și închisorile aflate în grija medicilor homeopați, comparativ cu cele aflate în îngrijirea medicilor convenționali. Aceste rezultate consistente și semnificative nu au putut fi atribuite unui efect placebo. Cu alte cuvinte, există dovezi empirice clare că medicamentele homeopate au fost foarte eficiente în tratarea diferitelor boli infecțioase și în tulburările psihice.

Din păcate, medicii și oamenii de știință convenționali au furnizat în mod continuu informații greșite despre starea dovezilor științifice despre medicina homeopatică. Ei au afirmat frecvent și incorect că nu există cercetări care să demonstreze că medicamentele homeopate funcționează și, în plus, au afirmat că nu există nicio modalitate ca dozele extrem de mici să aibă vreun efect.

Acest tip de afirmație reflectă pur și simplu ignorarea literaturii științifice. Este remarcabil de observat că unele dintre cele mai vechi studii controlate cu placebo și dublu-orb efectuate vreodată au fost efectuate de către medici homeopați. Pentru o istorie detaliată a studiilor din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, vezi The Trials of Homeopathy de Dr. Michael Emmans Dean. Pentru cei care doresc un rezumat excelent al acestei istorii, îl pot găsi într-o carte electronică specială, Homeopathic Family Medicine  (orice persoană interesată de o revizuire cuprinzătoare, istorică și actualizată a cercetării clinice care testează medicamentele homeopate ar beneficia de la obținerea și abonamentul la această carte electronică). O altă sursă de știință fundamentală modernă și cercetare clinică în medicina homeopatică este  Homeopathic Research Institute.

Un scurt rezumat al unora dintre studiile moderne controlate cu placebo și dublu-orb poate fi citit în continuare.

Un grup independent de medici și oameni de știință a evaluat cercetările clinice homeopatice înainte de octombrie 1995 (Linde, 1997). Ei au revizuit 186 de studii, dintre care 89 și-au îndeplinit criteriile predefinite pentru meta-analiză. Ei au descoperit că, în medie, pacienții cărora li s-a administrat un medicament homeopat aveau șanse de 2,45 de ori mai mari să fi experimentat un efect benefic din punct de vedere clinic. Când au analizat doar studiile de cea mai înaltă calitate și când s-au ajustat pentru publicare, cercetătorii au descoperit că subiecții cărora li s-a administrat un medicament homeopat aveau încă de 1,86 ori mai multe șanse de a experimenta o sănătate îmbunătățită în comparație cu cei cărora li s-a administrat un placebo. Cercetătorii au observat, de asemenea, că este foarte comun în cercetarea medicală convențională ca studiile mai riguroase să dea rezultate mai puțin pozitive decât studiile mai puțin riguroase. (Mai târziu, acești cercetători au recunoscut că unele cercetări cu rezultate negative au redus semnificația diferenței dintre tratamentul homeopat și placebo, dar acești cercetători încă afirmă că ESTE o diferență semnificativă între rezultatele tratamentului homeopat și cele ale unui placebo.)

Cea mai importantă întrebare pe care o pun oamenii de știință buni despre orice cercetare clinică este: au existat replici ale studiilor clinice de către cercetători independenți? Atunci când cel puțin trei cercetători independenți verifică eficacitatea unui tratament, acesta este considerat a fi un tratament valid și eficient.

Patru organisme separate de cercetători au efectuat studii clinice în utilizarea unui medicament homeopat (Oscillococcinum 200C) în tratamentul sindroamelor asemănătoare gripei (Ferley, 1989; Casanova, 1992; Papp, 1998). Fiecare dintre aceste studii a fost relativ mare în ceea ce privește numărul de subiecți (487, 300, 100 și 372) și toate au fost multi-centrate, controlate cu placebo și dublu-orb (două dintre cele trei studii au fost, de asemenea, randomizate). Fiecare dintre aceste studii a arătat rezultate semnificative statistic. Chiar și foarte respectata Cochrane Collaboration a recunoscut că aceste rezultate erau „promițătoare” (Vickers, 2007).

Un alt grup de cercetare în utilizarea Galphimia glauca în tratamentul febrei fânului a fost replicat cu succes de șapte ori, dar această cercetare a fost efectuată de același grup de cercetători (Wiesenauer, Ludtke, 1996) și până în prezent, această lucrare nu a fost efectuată de alți cercetători.

O altă cercetare științifică, recunoscută ca fiind de cea mai înaltă calitate, a fost efectuată de un grup de cercetători de la Universitatea din Glasgow și Spitalul Homeopat din Glasgow. Ei au efectuat patru studii pe oameni care sufereau de diferite alergii respiratorii (febra fânului, astm și rinită alergică perenă) (Taylor, Reilly, Llewellyn-Jones, et al, 2000). În total, au tratat 253 de pacienți și au constatat o îmbunătățire cu 28% a scorurilor analogului vizual la cei cărora li s-a administrat un medicament homeopat, în comparație cu o îmbunătățire de 3% la pacienții cărora li s-a administrat un placebo (P=0,0007) („P” se referă la „probabilitatea” ca aceste rezultate să apară pur și simplu întâmplător și, prin urmare, cu cât numărul este mai mic, cu atât este mai mare probabilitatea ca tratamentul utilizat să fie eficient. Când „P” este egal cu .05, aceasta înseamnă că există 5 șanse din 100 ca eficacitatea unui anumit tratament a avut loc întâmplător, iar oamenii de știință de astăzi consideră această șansă de 5% ca o dovadă adecvată a eficacității unui tratament. În acest studiu, totuși, a existat o probabilitate extrem de mare ca tratamentul să fie eficient deoarece existau doar șapte șanse din 10.000 (!) că acest rezultat s-a întâmplat întâmplător.)

În studiul despre febra fânului, au fost prescrise doze homeopate de diferite flori care induc febra fânului, iar în celelalte studii, cercetătorii au efectuat teste de alergie convenționale pentru a evalua la ce substanță era cel mai alergică fiecare persoană. Cercetătorii au prescris apoi 30C (100 -30) din această substanță alergică (acarienii de praf de casă 30C a fost medicamentul homeopat cel mai frecvent prescris).

Cercetătorii au numit acest tip de prescripție „imunoterapie homeopată” și au concluzionat din cercetările lor că fie medicamentele homeopate funcționează, fie studiile clinice controlate nu funcționează.

Unul dintre cele mai impresionante studii efectuate vreodată pentru testarea medicamentelor homeopate a fost în tratamentul persoanelor cu boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC). BPOC este un termen general pentru un grup de afecțiuni respiratorii și este a patra cauză principală de deces în SUA. Bronșita cronică și emfizemul sunt două afecțiuni care sunt incluse în diagnosticul mai larg al BPOC.

La Spitalul Universității din Viena a fost efectuat un studiu prospectiv, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, cu atribuire paralelă, pentru a evalua influența Kali bichromicum (dicromat de potasiu) 30C administrat sublingual, asupra cantității de secreții traheale tenace și filante la bolnavii critici. Pacienți cu antecedente de consum de tutun și BPOC (Frass, Dielacher, Linkesch, et al, 2005). Cantitatea de secreții traheale a fost redusă semnificativ la pacienții cărora li s-a administrat medicamentul homeopat (p < 0,0001). Extubarea (eliminarea mucusului obstructiv din plămân cu un tub) ar putea fi efectuată semnificativ mai devreme în grupul 1 (p < 0,0001). În mod similar, durata șederii a fost semnificativ mai scurtă în grupul 1 (4,20 +/- 1,61 zile vs 7,68 +/- 3,60 zile, p < 0,0001 [media +/- DS]). Aceste date sugerează că Kali bichromicum potențat (diluat și agitat energic) poate ajuta la scăderea cantității de secreții traheale fibroase la pacienții cu BPOC.

Au fost, de asemenea, efectuate și publicate trei studii asupra copiilor cu diaree în reviste științifice de evaluare inter pares (Jacobs, Jonas, Jimenez-Perez, Crothers, 2003). O meta-analiză a celor 242 de copii care au fost implicați în aceste trei studii a arătat că pacienții copii cărora li s-a prescris un medicament homeopat au experimentat o reducere foarte semnificativă a duratei diareei, în comparație cu copiii cărora li s-a administrat un placebo (P=0,008). ). Organizația Mondială a Sănătății a considerat că diareea copilăriei este cea mai gravă problemă de sănătate publică astăzi, deoarece câteva milioane de copii mor în fiecare an ca urmare a deshidratării din cauza acestei afecțiuni. Faptul că homeopatia nu este inclusă în standardul de îngrijire pentru diareea la copii ar putea fi considerat malpraxis.

Un alt studiu care merită menționat a fost realizat pe 53 de pacienți cu fibromialgie, un sindrom nou recunoscut, ce include simptome musculo-scheletice, oboseală și insomnie (Bell, Lewis, Brooks, et al, 2004). Participanții cărora li s-a administrat un tratament homeopatic ales individual au arătat îmbunătățiri semnificativ mai mari ale numărului de puncte sensibile și ale durerii în punctele sensibile, ale calității vieții, sănătății generale și o tendință către mai puțină depresie în comparație cu cei cărora li s-a administrat placebo. „Utilitatea de la tratament” (Helpfulness from treatment) la pacienții homeopați în comparație cu cei cărora li s-a administrat placebo a fost foarte semnificativă (P=0,004). Ceea ce este, de asemenea, extrem de interesant la acest studiu a fost că cercetătorii au descoperit că persoanele care au urmat tratament homeopat au experimentat și modificări ale citirilor EEG. Nu numai că subiecții cărora li s-a administrat un medicament homeopat au avut o stare de sănătate îmbunătățită, ci s-a dovedit că experimentează diferite schimbări în activitatea undelor cerebrale. Această dovadă a beneficiilor clinice și a acțiunii fiziologice obiective a medicamentelor homeopatice la persoanele cu simptome cronice constituie o dovadă foarte puternică despre faptul că aceste nanodoze pot avea efecte vizibile.

Toate rezultatele studiilor de mai sus ar trebui să fie de ajuns pentru a verifica faptul că medicamentele homeopate pot avea beneficii terapeutice. Dar, în plus, există și dovezi că aceste nanodoze pot avea o activitate biologică semnificativă. Un studiu important a fost condus de un profesor de chimie care a fost anterior un sceptic al homeopatiei (Dr. Madeleine Ennis), dar care acum recunoaște că aceste medicamente au efecte semnificative (Belon, Cumps, Ennis, et al., 2004). Patru laboratoare independente, fiecare asociat cu o universitate, au efectuat o serie de 3.674 de experimente folosind diluții de histamină dincolo de numărul lui Avogadro, prin care ne referim la doza în care, după toate probabilitățile, nu ar trebui să rămână molecule rămase din substanța originală (de la 15 la Diluția centezimală a 19-a, adică 100 -15 până la 100 -19). Cercetătorii au descoperit efecte inhibitoare ale diluțiilor histaminei asupra unui tip de globule albe numite bazofile. Efectele generale au fost substanțial semnificative (p<0,0001). Soluțiile de testare au fost realizate în laboratoare independente, participanții nu au știut conținutul soluțiilor de testare, iar analiza datelor a fost efectuată de un biostatistician care nu a fost implicat în nicio altă parte a studiului.

Trebuie menționat și chiar subliniat că BBC (British Broadcasting Corporation) are o emisiune științifică numită „Horizon” care a efectuat un „test” de homeopatie în 2002. Realizatorii au susținut în emisiune că „repetă” experimentul profesorului Ennis. Cu toate acestea, experimentul de televiziune nu a obținut aceleași rezultate ca ale lui Ennis sau ale celorlalte trei laboratoare universitare. Acest experiment  de tipul știință „reality TV” a creat o cantitate imensă de articole mass media și a sugerat că homeopatia nu a funcționat până la urmă.

În 2004, realizatorii programului 20/20 al televiziunii americane au încercat să repete și ei experimentul lui Ennis. Cu toate acestea, chiar înainte de începerea experimentului, realizatorul mi-a trimis mie (Dana Ullman) o copie a protocolului său, iar eu i-am trimis-o profesorului Ennis. A fost șocată să descopere că au existat mai multe diferențe semnificative în acest experiment, toate acestea ducând la rezultatul negativ. Pentru detalii despre aceste diferențe, consultați e-mailul profesorului Ennis, precum și alte dovezi ale problemelor grave cu acest experiment de televiziune.

În ciuda faptului că știa înainte de experiment că efectuează un studiu defectuos și unul care nu era o „repetare” a niciunei alte cercetări care fusese vreodată efectuată, producătorul 20/20 a filmat studiul ca și cum ar fi fost valid. Naratorul programului a remarcat că „Dana Ullman a pus sub semnul întrebării designul studiului”, deși au afirmat rapid că experții „lor” au confirmat că studiul a fost bine conceput și realizat corect, chiar dacă au efectuat experimentul greșit.

Laureatul Nobel și fizicianul Brian D. Josephson (1997) de la Universitatea din Cambridge a scris în New Scientist (9 decembrie 2006):

„Analiza simplă poate sugera că apa, fiind un fluid, nu poate avea o structură de tipul pe care o astfel de imagine ar cere-o. Dar cazuri precum cel al cristalelor lichide, care, în timp ce curg ca un fluid obișnuit, pot menține o structură ordonată pe distanțe macroscopice, arată limitările unor astfel de moduri de gândire. Nu au existat, din câte știu, nicio respingere a homeopatiei care să rămână valabilă după ce acest punct special este luat în considerare. Un subiect înrudit este fenomenul, susținut de Yolene Thomas și de alții ca fiind bine stabilit experimental, cunoscut sub numele de „memoria apei”. Dacă este valabil, acest lucru ar avea o semnificație mai mare decât homeopatia în sine și atestă viziunea limitată a comunității științifice moderne că, în loc de a se grăbi să testeze astfel de afirmații, singurul răspuns a fost să le respingă imediat.”

Citește aici prima parte: Introducere în homeopatie cu Dana Ullman

Citește aici a doua parte: Înțelepciunea simptomelor — ideea de bază a fiziologiei și homeopatiei moderne – Dana Ullman 

Citește aici a treia parte: Medicamente care respectă înțelepciunea corpului – Dana Ullman

Citește aici a patra parte: Cum stabilim ce poate vindeca un medicament homeopat – Dana Ullman

Citește aici a cincea parte: Medicina homeopatica: nano-doze, rezultate puternice – Dana Ullman

Citește aici a șasea parte: Principiul și puterea rezonanței în homeopatie – Dana Ullman

Citește aici a șaptea parte: Dovezile clinice pentru homeopatie – Dana Ullman

Citește aici a opta parte: Posibile explicații posibile pentru nano-doze în homeopatie – Dana Ullman

Citește aici a noua parte: Homeopatia, medicina cuantică – Dana Ullman

————————————- // ————————————-

Pentru a accesa peste 100 de articole gratuite despre homeopatie plus un catalog online complet de cărți homeopatice, casete, medicamente, software și cursuri de învățare la distanță, vizitați www.homeopathic.com/! Profiturile pentru H.E.S. ajuta la dezvoltarea homeopatiei. Oricine are un interes serios în cercetarea clinică homeopatică va beneficia foarte mult de achiziționarea cărții electronice a lui Dana, Medicină de familie homeopatică bazată pe dovezi (Evidence Based Homeopathic Family Medicine).