Colecționarea compulsivă de obiecte (CCO) este un comportament caracterizat prin acumularea excesivă de lucruri de toate felurile și refuzul de a renunța la ele, indiferent de valoarea acestora sau de starea în care se află. Denumită și “acumulare compulsivă de obiecte” sau “hoarding”, această afecțiune este adesea asociată cu adulții, dar poate afecta și copiii. Află în continuare despre cauzele posibile și modul în care părinții pot aborda și ajuta copiii să gestioneze acest comportament.

Ce este colecționarea compulsivă de obiecte în copilărie?

Hoarding-ul în copilărie, ca și cel manifestat la adulți, implică o acumulare excesivă de obiecte, de cele mai multe ori inutile. Copiii care au acest comportament păstrează o gamă largă de obiecte, cum ar fi jucării, haine, lucrări școlare sau chiar gunoi. Ei au dificultăți în a renunța la aceste obiecte și pot experimenta o stare de disconfort semnificativă la gândul de a o face. Acest comportament depășește colecționarea tipică a copilăriei și poate interfera cu viața de zi cu zi și cu bunăstarea generală.

Cauzele posibile ale colecționării compulsive în copilărie

Înțelegerea cauzelor stocării în copilărie este crucială pentru abordarea acestui comportament. Mai multe factori pot contribui la tendințele unui copil de a stoca obiecte:

1. Anxietate și trăsături obsesiv-compulsive: Colecționarea compulsivă apare adesea la copiii cu tulburări de anxietate sau trăsături obsesiv-compulsive. Actul de stocare poate oferi o senzație de control și confort în fața anxietății.
2. Evenimente traumatice: Copiii care au experimentat traume, cum ar fi pierderi sau dezrădăcinări, pot dezvolta comportamente de colecționare compulsivă ca modalitate de a face față sentimentelor de insecuritate și pierdere.
3. Factori genetici și istorie familială: Există dovezi care sugerează că tendințele de colecționare compulsivă pot fi ereditare, indicând un posibil component genetic.
4. Probleme de conectare: Unii copii folosesc colecționarea compulsivă ca modalitate de a se simți conectați la obiecte sau ca înlocuitori pentru conexiunile emoționale pe care le lipsesc.
5. Sensibilități senzoriale: Copiii cu sensibilități senzoriale pot colecționa compulsiv obiecte ca modalitate de a face față suprasolicitării senzoriale sau pentru a menține un echilibru senzorial.

Recunoașterea colecționării compulsive în copilărie

Este important ca părinții să recunoască semnele colecționării compulsive în copilărie. Printre acestea se numără:

• Acumulare excesivă: Un copil colectează și păstrează un număr mare de obiecte, chiar dacă acestea par inutile sau uzate.
• Dificultate în a renunța: Copilul are dificultăți în a renunța la obiectele sale, chiar dacă acestea sunt deteriorate sau sparte.
• Disconfort emoțional: Gândul renunțării la obiecte poate provoca copilului disconfort emoțional semnificativ, cum ar fi anxietatea sau panică.
• Diminuarea calității vieții:: Colecționarea compulsivă poate interfera cu activitatea zilnică a copilului, afectând performanța școlară, relațiile sociale și condițiile de trai.
• Izolare socială: Copiii care colecționează compulsiv pot să se retragă de la activitățile sociale din cauza rușinii sau a jenei.

Abordarea colecționării compulsive în copilărie

Dacă bănuiți că cel mic se confruntă cu această afecțiune de colecționare compulsivă de obiecte, există mai mulți pași pe care îi puteți lua:

1. Comunicare deschisă: Vorbiți cu copilul despre problema pe care o bănuiți, într-o manieră non-judecătoare și empatică. Încurajați-l să împărtășească sentimentele și preocupările sale legate de obiectele pe care le colectează.
2. Căutați ajutor profesional: Atunci când colecționarea compulsivă interferează semnificativ cu viața copilului sau îi provoacă disconfort, luați în considerare consultarea unui profesionist în sănătatea mintală, cum ar fi un psiholog sau un psihiatru pentru copii. Aceștia pot efectua o evaluare detaliată și pot recomanda intervenții adecvate.
3. Stabiliți limite clare: Stabiliți reguli și limite în ceea ce privește acumularea de obiecte. Ajutați copilul să înțeleagă că există limite pentru cât de multe obiecte poate păstra.
4. Învățați abilități de luare a deciziilor: Ajutați copilul să dezvolte abilități de luare a deciziilor, inclusiv evaluarea valorii și semnificației obiectelor pe care le acumulează. Învățați-l să facă distincția între obiectele cu adevărat valoroase și cele care pot fi abandonate.
5. Asigurați suport emoțional: Asigurați-vă că cel mic se simte susținut emoțional și în siguranță. Abordați problemele emoționale subiacente care pot contribui la stocare, cum ar fi anxietatea sau problemele de atașament.
6. Încurajați sortarea și organizarea: Ajutați copilul să sorteze obiectele și să le organizeze într-un mod în care să le poată gestiona ușor. Acest proces poate fi educativ și eliberator.

Colecționarea compulsivă de obiecte în copilărie este un comportament complex, care poate fi rezultatul unor factori diferiți, inclusiv anxietatea, traumele și sensibilitățile senzoriale. Recunoașterea semnelor și abordarea cauzelor subiacente sunt pași esențiali în ajutarea copiilor să gestioneze tendințele de acumulare și păstrare. O comunicare deschisă, sprijinul profesional și un mediu de susținere emoțională, pot ajuta copiii să facă alegeri mai sănătoase și să facă față emoțiilor în moduri mai constructive.